Trans-creiere menuet

Menuetul 2 pentru Anna Magdalena Bach

Menuetul 2 din Caietul pentru Anna Magdalena Bach este unul dintre cele mai frumoase.
Mi s-a întîmplat ceva foarte ciudat.

În urmă cu 20 de ani l-am studiat într-o transcripție foarte bună. Gama originală este Re minor. Transcripțiile pentru chitară s-au făcut în Mi m.

Am pierdut cu totul partitura.
Vreo 15 ani nu l-am mai cîntat și l-am uitat cu totul.
Într-o seară mi-am adus aminte prima frază.
Apoi mă blocam, după primele 3 măsuri.

Am început să mă gîndesc la altceva și să îl cînt foarte repede.
Suprinzător, frază după frază, măsură după măsură.
N-am mai pățit niciodată așa ceva cu absolut nimic.

Mi-am amintit finalmente toată bucata, dar n-am scris-o.
Încearcă cineva o nouă transcripție?
Am primit două transcripții excelente, cu digitație minunată, sînt curios însă dacă reușește cineva să facă o transcriere în mi minor, dar cu o octavă mai sus în bass.

Sînt curios cum se mai poate scrie această bucată… apoi vă spun cum s-a rezolvat, dacă cel care mi-a trimis alternativele îmi dă permisiunea.

Tema, după părerea mea, este fascinantă. Și eu am încercat retranscrierea, dar am un scris imposibil.

Am o altă întrebare: îmi poate explica și mie cineva ce se întîmplă în creierul cuiva care își amintește în felul acesta o chestie atît de complexă.
Asta m-a încurajat foarte mult să mă reapuc de chitara, de studiu serios, mai ales de Bach.
Pentru creiere!

Reclame

7 răspunsuri to “Trans-creiere menuet”

  1. Alin Cristea Says:

    Am un amic care îşi aduce aminte astfel, dintr-o suflare, o piesă pe care a învăţat-o la chitară clasică acum 25 de ani! Nu are chitară, nu cîntă la chitară, nu cred că mai ştie să citească o partitură, nu ştie în ce poziţie cîntă, dar eu sînt fascinat de fiecare dată cînd în creierul lui se petrece ceva care îl face să redea cu coerenţă piesa respectivă.

    Am reflectat de multe ori asupra modului în care învaţă (şi reţin) oamenii. De exemplu, e uimitor cum învaţă să vorbească copiii sau cum învaţă alte lucruri complexe. Consider că în primii ani ai vieţii avem o capacitate de a percepe (cu mirare, desigur) în mod holistic.

    După aceea, cu largul concurs al unei pedagogii care împarte de obicei orice pe bucăţi, ne obişnuim să gîndim pe segmente, ceea ce nu e neapărat rău, DACĂ în final aranjăm piesele într-un puzzle coerent. Din ce am văzut în viaţă, mulţi oameni îşi pierd energia pînă să ajungă în faza finală.

    Piesele scurte ale lui Bach, din caietul Anna Magdalena Bach, sau coralele, sau fugile, pot fi cîntate la 2 chitare. Iată cîteva beneficii:

    1. Plăcerea IMENSĂ de a reda sonor din creaţia lui Bach, de o atracţie deosebită pentru diferite categorii de oameni. Acum 25 de ani, un tînăr (vecin din bloc) care era fermecat de Preludiul I de Bach, l-a învăţat la chitară clasică, deşi altceva nu prea ştia, şi, mic de înălţime, avea nişte degete butucănoase, mai ales că facea şi alpinism.

    2. Participarea la un act colectiv de expresie muzicală. Tot acum 25 de ani, pentru a putea reda, la 3 chitare, o corală de Bach (“O frunte-nsîngerată”, cred), i-am arătat unui tînăr din biserică unde să pună degetele şi să ciupească (nu ştia să cînte la chitară).

    3. Se poate percepe intenţia logică şi artistică a lui Bach, întrucît nu trebuie ca unul singur să cînte ambele portative.

    4. Desigur, cine doreşte o minimă performanţă trebuie să redea întregul ansamblu muzical la o singură chitară. Dar, şi aşa, două chitare clasice care cîntă aceeaşi partitură oferă o amplitudine sonoră deosebită.

    Consider chitara clasică dublă a fi unul dintre cele mai bune mijloace de promovare a instrumentului.

    Din păcate, chitara clasică dublă pare a fi, cel puţin în Oradea, un fenomen şi mai rar decît un recital individual o dată într-un cincinal.

  2. Mircea Popescu Says:

    Tocmai s-a terminat a treia ediþie a Festivalului de film fãcut de ICR New York, în parteneriat cu Festivalul Transilvania ºi Tribeca Cinemas; intitulatã, simplu, „Three”, a fost cea mai reuºitã dintre ele! Pentru cã prima („Talking about a Revolution”) a fost de tatonare, a doua („The Golden Age of Romanian Cinema”) de confirmare, iar a treia a fost de consacrare. Deºi cu mai puþine filme ca-n anii trecuþi, majoritatea – documentare, iar festivalul fiind la un pas de a nu mai fi fãcut…

  3. Alin Cristea Says:

    Teribilă această constatare:

    „Muzica, arta în general, este un sistem extraordinar de păcălire a filtrelor.”

    Nu doar că spune ceva despre Muzică, dar spune ceva despre Om, ba chiar despre Creator.

    Binecuvîntată fie acea muzică care ne păcăleşte atunci cînd prea ne-am baricadat în filtrele noastre.

  4. Rodica Botan Says:

    N-as putea sa-mi dau cu parerea despre felul cum creierul lucreaza, inmagazineaza, organizeaza informatia…si cu atit mai putin raportata la muzica, dar am o experienta care mi se pare la fel de ciudata ca si cele scrise aici.

    Stiu ca undeva in creier se inregistreaza tot si ca unele lucruri nu le putem constientiza.
    Eu am avut un accident si despre explozia respectiva nu-mi amintec decit in vis…semn ca informatia este acolo dar pentruca este asa de ingrozitoare , creierul refuza sa mi-o faca cunoscuta in conditiile obisnuite.

    Dar ce vroiam sa spun este ca am venit in America fara sa stiu engleza in prealabil. Acuma orice limba cind o invatam asa cum trebuie , invatam gramatica, verbe…ma rog tot ce trebuie la o limba. Treaba a fost ca n-am avut timp sa ma duc la scoala si a trebuit sa lucrez si apoi sa-mi am grija de familie…asa ca dadeam drumul la radio si ascultam ce vorbesc in englezeste. La inceput a fost asa un amalgam si nu intelegeam cuvintele, nu puteam sa le deosebesc unul de altul. Dar m-am gindit eu ca daca un copil mic poate invata o limba si sa o vorbeasca destul de gramatical inainte de a invata ce este aia gramatica…se va prinde ceva si de mine. Am inceput sa repet dupa ei ce spuneau ei la radio…Apoi am inceput sa citesc…tot asa fara sa stiu ce citesc… si…cam asta este pregatirea mea in limba engleza. Si nu ma pot plinge …

    Mi-am mai amintit de nenumarate ori cum oamenii care locuiesc in apropiere de granita si urmaresc programele tarii vecine, ajung sa invete limba.

    Eu cred ca creierul este un computer ce n-a vazut tehnologia lumii asteia inca…si ca acolo se inmagazineaza si organizeaza informatiile ceva spectacular. Rau este ca nu stim cum sa scoatem informatia de acolo. Imi imaginez ce creier o fi avut Adam care a dat numele la toate animalele si plantele pamintului…si le-o fi categorisit si stiut si folosinta lor si alte multe calitati…

    „Cit de necuprinse sint gindurile Lui…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: