Ultima lăută – sună harfa laudei mele

Este ultima duminică din an. Citim Apocalipsa, ca în fiecare Decembrie. Cu întreaga comunitate. Anul acesta m-a surprins un lucru pe care l-am găsit drept ciudat: Apocalipsa este plină de lăute şi alăute, ca în cartea Psalmilor.

De la Iubal, creatorul alăutei (Geneza 4:21), Scriptura se umple cu laude. Da, este o discuţie întreagă în jurul acestui instrument, este o harpă, este strămoşul chitării, al viorii, este un instrument cu strune sau cu piele pentru percuţie? Este o liră?

Între kinnor şi kithara rămîn totuşi corzile.

harp_kinnor_mini

Surprinzător termenul lui Ioan. Poate că de asta tot chinui chitara asta. Iată textul din Apocalipsa 15:2 „Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei.” ( ἔχοντας κιθάρας τοῦ Θεοῦ. ) Chitările lui Dumnezeu!!! (Da, ştiu echivalentul în textul masoretic, aparentul calc etc. )

Nu ştiu ce şi cum şi unde creşte palisandru brazilian sau indian în cer, dar vor fi acolo, chitările lui Dumnezeu.

Iată textele din Apocalipsa

5:8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire din aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

14:2 Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta şi cântau din alăutele lor.

15:2 Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei.

18:25 Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

În ultimul text Babilonul este blestemat să nu-i mai cînte chitările.

Astăzi este ultima duminică din an. Ultimul prilej de cîntare, ultima laudă din an, ultimul sunet de lăută.

…..

După ce m-am tăiat la deget şi am tînjit după lăuta mea, am cîntat acet cîntec aşa, cu gîndul la lăutele din cer, cu gînd de „lăutar”. Cît mai sînt pe aici exersez pentru a deveni un lăutar bun.

Am o singură problemă cu versurile acestei cîntări… nu… „deci şi tu, inima mea, cîntă-I pînă-L vei vedea”, ci, după un moment de perplexitate, cîntă-I mai ales după ce-L vei vedea.

„Sună harfa (alăuta, kithara) laudei mele…. ”

Reclame

15 răspunsuri to “Ultima lăută – sună harfa laudei mele”

  1. Cristi Jugariu Says:

    Multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta (si altele) manuire a alautei. Nu stiu din ce lemn vor fi facute dar abia astept acel moment, pe marea ca de sticla, sa va revad manuind alauta 🙂

  2. peginduri Says:

    „Music is a higher revelation than all wisdom and philosophy”
    …zicea Beethoven…

    …curind vom cinta „o cintare noua”…dincol de zare dar pina atunci …

    Tara mea, te doreste inima…
    Neincetat de tine lincezeste ea;
    Camin fericit, o ce frumos vis,
    Dorul meu zboara spre tine.

    Odata prin tinutul Babilonului
    Ca straini treceau fii Sionului;
    Cu jale mare, plingeau pe cale
    Cind isi aminteau de Sion.

    Ierusalime, daca eu te voi uita,
    Dreapta mea sa-si uite iscusinta sa…
    Ierusalime, mi-e dor de tine,
    In veci de veci nu te-oi uita!

    Maret camin cu nerabdare te astept;
    Oh, frumos tinut cu dealuri si cu vii…
    Oras ceresc, spre tine pasesc,
    Caminul celor mintuiti.

    Tara mea, cu nici un chip nu te-oi uita;
    Oh…prin ale tale porti cind oi intra…
    Mi-e dor deacasa! S-ajung degraba,
    Spre ea-mi indrept cintecul meu!

  3. Marius David Says:

    Cristi Jugariu, bine ai venit! … Dacă vrei să ne revedem doar pe Marea de sticlă, asta înseamnă că trebuie să murim amîndoi… Eu primul… 🙂

    Pegînduri, tind să nu îi dau dreptate lui Beethoven, cea mai înaltă revelaţie este Cuvîntul Însuşi, …

    … unele versuri ale cîntărilor noastre sînt reuşite…

  4. peginduri Says:

    Nu cred ca facea referinte la filozofia sau intelepciunea lui Dumnezeu…ci la cea omeneasca.

    Buna mea avea doua clase. Invatase sa citeasca pe Biblie. Cintarile ei erau un tezaur de invatatura si le cinta cu patos. Majoritatea vorbeau de un loc glorios unde simteai ca vrea sa mearga oridecite ori cinta…ea traia ce cinta, dorea ce spunea.
    Cuvinte vechi…cuvinte simple…cum e cea de mai jos.

    O cit ma simtesc de bine
    Cind e Domnul linga mine
    Si cu El traiesc.
    Insa ce jale m-apasa,
    Cind ma departez de-acasa
    Si Il parasesc.

    Sufletul meu inseteaza,
    Iara ochii-mi lacrimeaza
    Cind n-am pe Isus.
    Eu atunci sint ca pamintul
    Cind il sufla mereu vintul
    Si e secetos.

    De aceea fratioare,
    Ca si cerbul la izvoare
    Eu alerg mereu.
    Si de-L aflu pe El iara,
    O frumoasa primavara
    E-n sufletul meu.

    Doamne, cit voi fi in viata,
    Totdeauna ma invata
    Sa iti cint mereu.
    Cind m-aplec la a Ta cruce
    Viata mea e vesnic dulce
    Si sint fericit.

    Doamne, mai am o dorinta
    Si ti-o cer cu umilinta,
    Auzi-mi ruga.
    Vreau cit voi trai in lume,
    Totdeauna sa pot spune,
    Fie voia Ta!

  5. Patrix Says:

    Ai cateva ezitari! Mai lucreaz-o! Asteptam varianta perfecta!

  6. peginduri Says:

    Nu stiu Patrix de cine vorbesti sau ce trebuie lucrat…dar daca vorbesti de cintarea de mai sus…prefer varianta asta oricarei alte variante…omul respectiv in imperfectiunea lui a trait tot ce a spus…si a spus mult. Ma feresc de lucruri prea perfecte , care vin de la oameni. Noi nici macar nu stim sa descriem cuvintul „perfect”, asa cum habar n-avem de „adevar” daca nu am recita Scriptura…

  7. Cristi Jugariu Says:

    Cand am scris comentariul anterior eram sub influenta biografiei unui alt David… Brainerd, si m-a molipsit cu dorul de cer… iar „Ultima lauta” m-a facut sa imi doresc si mai mult sa ma alatur orchestrei ceresti, din care desigur nu vreau sa lipsesti 🙂

  8. Flautu fermecat Says:

    Esti sigur ca asa arata lauta, kithara de care vorbesti?
    Sunt foarte multe forme despre care se vorbeste in istoria muzicii
    Nu contest, sunt dar curios.

  9. Marius David Says:

    Nu sînt sigur, Flautu Fermecat, nu sînt sigur, se pare că este foarte complicată povestea cu instrumentele biblice, mai complicată decît credeam, voi profesioniştii trebuie să faceţi ordine în chestia asta, dacă se poate…
    sînt teze de doctorat fascinante scrise pe chestiune, dar încă este nerezolvată problema.

    În NT este influenţa terminologiei LXX (Septuagintei) în instrumente, deci este foarte greu să vedem cum şi la ce anume instrument s-ar face referire dacă ne gîndim la cadrul ebraic. De asemenea, să nu uităm că Ioan scrie unui public elenizat…

    Complex, Să vedem! Om muri şi om vedea…

  10. LogiK Says:

    Ai revenit frate Marius 🙂 Fii binecuvantat si La Multi Ani sa-ti daruiasca Cel vesnic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: