Povestea lui este fascinantă. Fost inginer, amator în ale cîntatului la chitară, dar un amator în sensul primar al cuvîntului, a primit o lăută cu şase corzi, o guitarlute de care a fost foarte încîntat pînă a văzut o lăută adevărată.

De aici s-a schimbat totul. Dintr-un interpret talentat, a devenit un pasionat lutier.

A început să experimenteze cu entuziasm tot felul de înclinații, curburi, lipituri, lacuri, brasări. A creat viola da gamba, oud, la o calitate incredibilă.

Am fost fascinat de povestea lui, dar și de atelier, de mirosul de clei și lemn amestecate. Dacă nu ne-ar fi trădat cravata și gecile, teleoanele mobile și aparatul de fotografiat, aș fi fost pe vremea marilor lutieri de acum 300 de ani.
Pe aragaz, într-un ibric de alamă la foc mic era ținut la căldură cleiul. Planurile desenate de mînă erau în devălmășie într-un dulap, dar fiecăruia își știa titlul și tipul.

Am admirat ce avea atunci la reparat, dar și cele

Iată o lăută construită de el:

Iată aici cîteva dintre lucrările dînsului şi cîteva imagini din atelier:

Pentru mai multe fotografii AICI.

Poate că aceasta a fost cea mai mare surpriză, atelierul extrem de modest, dar cea mai plăcută supriză este personajul, de o naturaleţe şi un farmec deosebit.

Pe 25 mai, la Universitatea Emanuel, Gyuri Baci va veni să ne arate lăutele și felul în care se cîntă la un astfel de instrument.

http://w1.bnu.fr/smt/sommaire.htm

http://www.ramesescats.co.uk/thesis/

http://mss.slweiss.de/index.php?id=1&type=select&ms=A-GoessHue&lang=eng&showmss=1

http://www.bach-cantatas.com/Ref/BWV995-1000-Ref.htm

http://alan.melvin.com/manuscripts.htm